Peritoneal cancer foundation

peritoneal cancer foundation

Acceptarea rapidă peritoneal cancer foundation către chirurgi a amputației rectale abdomino-perineale și renunțarea la exciziile locale practicate până atunci au dus la îmbunătățirea consistentă a controlului local al bolii. Miles sugera ca principiul rezecției în bloc a tumorii și a ganglionilor limfatici aplicat la cancerul de sân să fie aplicat și la cancerul rectal printr-un abord combinat — abdominal și perineal 4. În Dukes propunea o stadializare a cancerului colo-rectal care îmbina trei criterii esențiale: statusul local, diseminarea limfatică loco-regională și diseminarea la distanță.

Importanța stadializării Dukes este evidentă dacă ținem seama de faptul că o formă îmbunătățită a ei modificarea Astler-Coller - 5 continuă să fie larg folosită de chirurgi - cu toate că stadializarea TNM suverană în toate celelalte cancere digestive!

Atât Miles, cât și Dukes, propuneau implicit un concept: boala neoplazică a rectului are o evoluție stadială cuantificabilă, iar în stadiile curabile este o boală compartimentală 6. În Dixon 8 sistematiza tehnica rezecției rectale anterioare, care scutește pacientul de infirmitatea colostomiei.

Rezecția Dixon nu a înlocuit principiul rezecției în bloc a tumorii și ganglionilor limfatici, ci a oferit o rezolvare mai fiziologică pentru tumorile situate la o distanță suficientă de sfincterul peritoneal cancer foundation. Perfecționarea tehnicii - în particular introducerea papiloma xal de către Fain a anastomozei colorectale mecanice 9 - a permis coborârea limitei distale de rezecție până la 3 cm de linia pectineată. Concepția lui Miles — peritoneal cancer foundation îndepărtării rectului și a grăsimii perirectale cu ganglionii perirectali ca un bloc cilindric — a dominat gândirea peritoneal cancer foundation timp peritoneal cancer foundation aproape 80 de ani.

În timp a devenit însă necesară redefinirea conceptului datorită în principal a două nejunsuri: apariția după rezecțiile rectale a recidivelor locale, a tulburărilor de dinamică sexuală, precum și a tulburărilor de stocare și evacuare a urinei.

Apariția recidivelor locale atrăgea atenția asupra caracterului insuficient al unor rezecții rectale. Quirke și colab. Era deci necesară definirea a cât țesut perirectal trebuie îndepărtat pentru a preveni recidiva locală. Cu alte cuvinte era necesară definirea structurilor perirectale care trebuiesc menajate în cursul operațiilor pentru cancer de rect cum trebuie condusă disecția perirectală. În Heald, Husband peritoneal cancer foundation Ryall aduc o soluție pentru aceste probleme cât și cum propunând și un nou concept anatomic - mezorectul - și chirurgical - excizia totală a mezorectului 7.

Termenul de mezorect este oarecum confuz întrucât rectul este în parte extraperitoneal și în totalitate fix, fără mezou. Caracterul imprecis al termenului nu a rămas nesesizatunii autori preferând termenul de excizie extrafascială a rectului Heald a propus însă acest termen din rațiuni practice — plecând de la premiza redefinirii anatomiei în funcție de detaliile tehnicii chirurgicale - și pe baza datelor peritoneal cancer foundation embriologie De fapt chiar și unii critici ai termenului recunosc că mezorectul este o structură individualizabilă 19 ; oricum termenul are rolul de a defini limitele rezecției chirurgicale, iar altul mai adecvat nu există.

Apariția acestor noi concepte în chirurgia rectului a constituit imboldul a numeroase studii privind anatomia pelvisului și rafinarea tehnicii chirurgicale.

Creșterea frecvenței complicațiilor postoperatorii după introducerea tehnicii rezecției rectale cu excizia totală a mezorectului 31 a atras atenția asupra necesității însușirii riguroase a tehnicii de către chirurgii oncologi și colorectali. Introducerea unor programe de instruire în excizia totală a mezorectului a confirmat însă avantajele majore ale acestei tehnici: rezultate oncologice superioare și complicații postoperatorii tot mai puține pe măsura acumulării experienței Deși mai există rezerve formulate în special de autori americani 34totuși experiența autorilor norvegieni pare convingătoare.

Rectul — elemente de anatomie descriptivă[ modificare modificare sursă ] Limita superioară proximală a rectului joncțiunea recto-sigmoidiană este apreciată de anatomiști la nivelul vertebrei S3, iar de către chirurgi la nivelul promontoriului Mai importante decât aceste criterii topografice sunt însă criteriile descriptive care definesc începutul rectului: dispariția teniilor musculatura longitudinală distribuindu-se de la acest nivel în peritoneal cancer foundation întregii circumferințe coliceabsența haustrelor și dispariția mezosigmei și a mobilității colonului rectul fiind practic fix.

Înțelesul "peritoneal" în dicționarul Engleză

Canalul anal, porțiunea terminală a rectului, este de asemenea apreciată diferit de anatomiști și chirurgi Astfel peritoneal cancer foundation anal anatomic sau embriologic se întinde de la linia ano-cutanată Hilton la linia pectineată, are cca 2 cm lungime și este de origine ectodermică. Canalul anal chirurgical sau funcțional se întinde până la inelul anorectal care corespunde inserției mușchilor ridicători analiare cca 4 cm lungime și corespunde unei regiuni cu presiune intraluminală crescută la acest nivel fiind aparatul sfincterian.

Rectul are cm lungime și 3 curburi laterale: cea superioară și cea inferioară cu convexitarea spre dreapta, iar cea mijlocie cu convexitatea spre stânga. Intraluminal curburile corespund valvelor Houston; valva mijlocie Kohlrausch corespunde nivelului la care peritoneul de pe fața anterioară se reflectă pe vezică sau uter. Vascularizația arterială a rectului este asigurată de artera hemoroidală superioară, dar și de surse arteriale minore: artera sacrată medie, arterele rectale mijlocii, ramuri din artera vezicală inferioară și ramuri din mușchii ridicători anali Canalul anal este vascularizat de arterele rectale inferioare, desprinse din artera iliacă internă.

Deși descrise în aproape toate tratatele de anatomie și tehnică chirurgicală arterele rectale mijlocii sunt peritoneal cancer foundation, iar aripioarele rectale care — conform tratatelor clasice — conțin aceste artere sunt considerate de unii autori un artefact tehnic.

peritoneal cancer foundation hpv does not cause throat cancer

Pe de altă parte Jones și colab. O arteră rectală mijlocie care să necesite electrocoagulare sau ligatură se întâlnește doar în o cincime din cazuri și este peritoneal cancer foundation frecvent o ramură a arterei rușinoasă internă sau vezicală inferioară, și rar se desprinde din artera iliacă internă însăși 1.

Această arteră rectală mijlocie anemie test peritoneal cancer foundation fi importantă în tratamentul chirurgical pentru limfadenectomia optimă în cancerul rectal; e de presupus că de-a lungul unei astfel de artere sunt dispuși ganglioni limfatici.

Diseminarea cancerului peritoneal cancer foundation acest traiect limfatic ar duce la metastaze în ganglionii iliaci interni, obturatori și iliaci comuni. Această ipoteză, susținută de unii autori japonezi 42,stă la baza atitudinii unei limfadenectomii extinse cuprinzând așa-numitul compartiment limfatic lateral.

hpv high risk type 16 pcr positive

Limfaticele rectului[ modificare modificare sursă ] Limfaticele rectului au fost descrise pentru prima dată de D. Pentru studierea limfaticelor rectale s-au folosit până acum cinci metode: injectarea de coloranți la cadavru, disecția și examenul anatomo-patologic al pieselor chirurgicale, studiile necroptice, injectarea preoperatorie de coloranți în submucoasa rectului și limfoscintigrafia. Clasic se descriu trei curente limfatice 41, Curentul limfatic principal parcurge ascendent colectoarele și ganglionii limfatici situați de-a lungul ramurilor și trunchiului arterei rectale superioare; de la nivelul bifurcației arterei rectale superioare hilul limfatic Mondor limfa este drenată spre ganglionii arterei mezenterice inferioare.

Această cale limfatică este înglobată în mezorect, iar excizia totală a mezorectului asigură îndepărtarea în totalitate a diseminărilor tumorale la acest nivel. Curentul limfatic mijlociu drenează de-a lungul arterei rectale mijlocii spre ganglionii laterali ai pelvisului. Curentul limfatic inferior drenează limfa peritoneal cancer foundation la nivelul canalului anal anatomic spre ganglionii inghinali.

Calea limfatică inferioară are importanță minoră pentru diseminarea cancerului rectal propriu-zis - doar în tumori joase, care depășesc inferior linia pectineată, la care există deja o metastazare masivă în ganglionii căii limfatice principale, ascendente Importanța căii limfatice mijlocii este subiect de dezbatere.

Apasă pentru a vedea definiția originală «peritoneal» în dicționarul Engleză dictionary.

Autorii japonezi definesc patru grupuri arii limfatice rectale: grupul mezorectal ganglionii limfatici perirectaligrupul aria peritoneal cancer foundation rectale superioare, grupul aria arterei mezenterice inferioare și aria laterală Aria mezorectală se împarte în două regiuni: mezorectul adiacent tumorii distal de nivelul tumorii și proximal până la 5 cm de marginea superioară a tumorii și mezorectul situat la distanță la peste 5 cm de marginea superioară a tumorii.

Peritoneal cancer foundation arterei mezenterice inferioare cuprinde ganglionii cuprinși între originea arterei mezenterice inferioare și originea arterei colice stângi; distal, de-a peritoneal cancer foundation traiectului arterial, se află ganglionii ariei rectale superioare. Aria laterală cuprinde șase grupuri ganglionare: grupul arterei rușinoase interne lateral de plexul pelvingrupul arterei iliace interne proximal de artera vezicală superioarăgrupul arterei iliace comune, grupul arterei iliace externe, grupul obturator și grupul presacrat.

Diseminarea limfatică laterală este considerată minoră de către autorii europeni și americani. Primele studii efectuate prin injectarea de coloranți la cadavre au evidențiat această cale, fără a-i putea aprecia importanța. În urma unui studiu al pieselor de rezecție, Gilchrist 52 descrie un caz de cancer rectal subperitoneal la care erau prezente 2 metastaze ganglionare laterale și doar una la nivelul ganglionilor curentului ascendent.

Acest tip de diseminare a fost găsit de Grinnell la doar 1 caz o que significa papiloma studiate, din care 63 cu metastaze ganglionare 51 ; alți autori constată de asemenea o proporție foarte mică a metastazării pe această peritoneal cancer foundation.

Observațiile autorilor japonezi sugerează însă că diseminarea laterală poate fi însă importantă în cancerele rectului subperitoneal. Ueno și colab.

Maeda și colab.

Traducerea «peritoneal» în 25 de limbi

Kawahara și colab 54 au folosit o tehnică asemănătoare, injectând submucos verde de indocianină la 14 pacienți cu 30 de minute înainte de intervenția chirurgicală pentru cancer de rect. La 6 pacienți colorantul a fost găsit în ganglioni din ariile iliace interne; 4 din acești pacienți aveau metastaze în acești ganglioni; ganglionii obturatori nu au captat colorantul.

Concluzia autorilor este că metastazarea limfatică laterală are ca primă stație ganglionii din aria iliacă internă. Studiile limfoscintigrafice pledează pentru o importanță minoră a drenajului limfatic lateral în cancerul rectal.

PERITONEAL - Definiția și sinonimele peritoneal în dicționarul Engleză

Sterk și colab. Quadros și colab. Structurile nervoase pelvine[ modificare modificare sursă ] Nervii pelvini cuprind plexul sacrat cu originea la nivelul Peritoneal cancer foundation, L5, Peritoneal cancer foundation, S2 și S3, care asigură inervația musculaturii pelvine și a membrelor inferioareplexul rușinos cu originea la nivelul S2, S3 și S4, a cărui fibre sunt destinate peritoneal cancer foundation pelvine și organelor genitale și plexurile pelvine autonome plexul hipogastric superior și plexul hipogastric inferior — intricate cu cele precedente.

Plexul hipogastric superior este format din fibre toracolombare simpatice responsabile de ejaculare la bărbat și e situat în țesutul conjunctiv extraperitoneal, anterior de bifurcația aortei și de vena iliacă comună stângă, în dreptul vertebrei L5 și promontoriului 1  ; are o formă de triunghi cu vârful cranial, iar din unghiurile inferioare se desprind nervii hipogastrici drept și stâng O rețea filamentoasă delicată în țesutul areolar furnizează un plan avascular între PHS posterior și mezorect anterior, facilitând separarea intactă a mezorectului de plex; acest plan avascular trece între stratul parietal și cel visceral al fasciei pelvine; mobilizarea rectului împreună cu mezorectul intact se obține prin separarea chirurgicală a acestor straturi fasciale de-a lungul acestui plan.

Fiecare nerv hipogastric se termină în câte un plex hipogastric inferior drept și stâng. Aceste plexuri conțin pe lângă fibrele simpatice și fibre parasimpatice provenite din segmentele S2, S3 și S4 pe calea nervilor erigenți; aceste fibre parasimpatice asigură la bărbat erecția. Fiecare plex hipogastric inferior are forma unei lame fenestrate rectangulare sagitale, așezată lateral de rect, prostată, veziculele seminale și partea posterioară a vezicii urinare la bărbat și lateral de rect, colul uterin, fornixul vaginal și partea posterioară a vezicii urinare la femeie 1, Ramurile plexurilor hipogastrice inferioare asigură inervația rectului, vezicii urinare, prostatei, veziculelor seminale, uretrei și corpilor cavernoși.

Nervii cavernoși se grupează în câte un mănunchi nervos cu un traiect direct spre portiunea postero-laterală a prostatei; grosimea mănunchiului scade de la 12 mm la origine la 6 mm la baza prostatei; de la acest nivel nervii însoțesc arterele și venele capsulare, urcă spre vârful prostatei posterolateral de uretră și trec prin diafragma urogenitală.

Plexurile pelvine sunt situate gastric cancer msi și posterior față veziculele seminale mijlocul plexului fiind situat la nivelul vârfului veziculelor seminale ; de aceea veziculele seminale reprezintă intraoperator reperul pentru identificarea plexurilor 1, De asemenea nervii cavernoși pot fi identificați posterolateral de prostată și anterolateral de rect prin asocierea lor constantă cu arterele și venele capsulare prostatice, cu peritoneal cancer foundation formează un mănunchi vasculo-nervos Fasciile perirectale[ modificare modificare sursă ] Fascia parietală endopelvină acoperă pereții și planșeul neuroendocrine cancer types și se continuă pe viscerele pelvine, ca fascii viscerale.

peritoneal cancer foundation

peritoneal cancer foundation cancer de prostata ppt 2019

La nivelul rectului formează teaca proprie a rectului sau fascia perirectală. Această fascie a fost menționată pentru prima dată de Toma Ionescu în tratatul de anatomie al lui Poirier și Charpy 17, Fascia proprie a rectului înconjoară rectul, țesut adipos, nervi, vase sanguine și limfatice.

Fascia este mai evidentă în părțile laterale și posterioare ale rectului extraperitoneal și peritoneal cancer foundation groasă în apropiere de planșeul pelvin Fascia presacrată este peritoneal cancer foundation porțiune mai groasă a fasciei endopelvine care acoperă concavitatea sacrului și coccigelui, nervi, artera sacrată medie și venele presacrate. Fascia recto-sacrată se întinde de la fascia presacrată la fascia perirectală; se formează prin reflectarea fasciei presacrate la nivelul vertebrei S4 și se unește cu fascia perirectală la cm deasupra inelului anorectal 38, După Sato și Sato 45 conține mici vene și ramuri nervoase provenind din ganglionii sacrați.

Meniu de navigare

Septul rectogenital rectoprostatic la bărbat, respectiv rectovaginal separă rectul și fascia proprie a rectului de veziculele seminale și prostată, respectiv de vagin. În sens strict termenul de fascie Denonvilliers se referă la fascia rectoprostatică, dar a fost extins și la septul similar de la femeie.

peritoneal cancer foundation

Fascia Dennonvilliers este o structură fibroasă peritoneal cancer foundation evidentă și mai consistentă decât fascia rectală proprie; testicular cancer review mai proeminentă la pacienții tineri și se subțiază cu vârsta Urologii descriu fascia ca fiind atașată de prostată și peritoneal cancer foundation seminale, în timp ce chirurgii colo-rectali consideră că hpv feigwarzen behandlung mai aderentă de rect decât de aceste organe genitale Histologic fascia este constituită din fibre de colagen dens, fibre musculare netede și fibre de elastină.

Formarea fasciei Denonvilliers a fost explicată în două moduri: prin fuziunea celor două peritoneal cancer foundation ale fundului de sac rectovezical embrionar sau prin condensarea straturilor mezenchimului embrionar. Originea și modul de formare a fasciei Denonvilliers au fost însă sursa unei confuzii chirurgicale: aceea a existenței unor straturi fasciale separabile chirurgical 61 ; deși Richardson a arătat că există două straturi de elastină la nivelul septului rectogenital 59totuși aceste straturi nu sunt identificabile prin disecție chirurgicală Nervii cavernoși sunt situați de o parte și de alta ale fasciei Denonvilliers împreună cu vase sanguine cu care formează câte un mănunchi vasculo-nervos.

Constituie însă un subiect disputat întrucât ar putea fi artefacte de disecție. Oricum vase rectale mijlocii de calibru de peste 1 mm apar inconstant și nici măcar la aceste cazuri artera nu e constant bilaterală. Jones și colab. Sato și Sato 42 împart fiecare aripioară rectală în 2 porțiuni: una laterală conținând artera rectală mijlocie și peritoneal cancer foundation splanhnici pelvini și una medială conținând artera și ramuri din plexul hipogastric inferior ; cele 2 porțiuni sunt situate de o parte și de alta a lamei rectangulare a plexului hipogastric inferior corespunzător; în porțiunea laterală artera rectală mijlocie se întâlnește în unghi ascuțit cu nervii splanhnici pelvini erigențiîn timp ce în porțiunea medială artera merge paralel cu ramurile rectale ale plexului hipogastric inferior.

Diviziunea propusă de Sato este importantă pentru ligatura ligamentelor laterale: ligatura în porțiunea laterală are ca efect lezarea nervilor erigenți cu afectarea funcției erectileîn timp ce în porțiunea medială ligatura este practic fără urmări urologice. Elemente de embriologie[ modificare modificare sursă ] Tractul gastrointestinal se dezvoltă din cele trei porțiuni ale tubului digestiv embrionar: din intestinul anterior se dezvoltă gura, esofagul, stomacul, duodenul și aparatul biliar; din intestinal mijlociu se dezvoltă intestinul subțire și gros până la jumătatea distală peritoneal cancer foundation transvesului.

Colonul descendent, colonul sigmoid și rectul se dezvoltă din intestinul embrionar posterior. Partea distală a acestuia se termină într-un fund de sac cloaca ; alantoida se deschide în partea anterioară a acestui fund de sac; acest fund de sac de natură endodermică este închis de o membrană ectodermică membrana cloacală - proctodeum 62, În săptămâna a 6-a un sept mezodermal împarte cloaca într-o cavitate anterioară sinusul urogenital și una posterioară canalul anal ; acest sept fuzionează în săptămâna a peritoneal cancer foundation cu membrana cloacală și formează corpul perineal; membrana cloacală este împărțită astfel într-o membrană urogenitală porțiunea anterioară, mai întinsă și o membrană anală porțiunea posterioară, mai mică.

Membrana anală se înfundă într-o depresiune tapetată de ectoderm depresiunea anală — originea canalului anal anatomic ; în săptămâna a 8-a membrana anală dispare; locul în care a fost inserată membrana anală este considerat linia pectineată, deși nu există nici argumente, nici contraargumente consistente Urmare a acestui mod de formare rectul și canalul anal superior sunt de origine endodermală și au vascularizație provenită din artera mezenterică inferioară, în timp ce canalul anal inferior anatomic este de origine ectodermică și vascularizat de ramuri din artera iliacă internă.

Tubul intestinal primitiv embrionar este suspendat dorsal de un mezenter primitiv în care se dezvoltă și vasele sanguine și limfatice, peritoneal cancer foundation și ganglionii limfatici.

La nivelul intestinului anterior din papiloma ductal infiltrante mezenter primitiv se formează bursa omentală, la nivelul intestinului mijlociu se formează mezenterul și peritoneal cancer foundation colonului proximal, iar la nivelul intestinului embrionar posterior se formează mezoul colonului distal și mezorectul Mezorectul[ modificare modificare sursă ] Mezorectul nu este un mezou propriu zis și din acest motiv peritoneal cancer foundation trebuie acceptat ca pe o convenție de limbaj.

Prin mezorect se înțelege țesutul adipos care înconjoară rectul, circumscris de fascia proprie și care corespunde câmpului inițial de diseminare a cancerului rectal În privința originii filogenetice a mezorectului un interesant studiu de anatomie comparată a fost făcut de Nano și colab Comparând observațiile în urma disecțiilor la trei bladder papilloma benign de animale câine, porc și o specie de primate - Macaca ape și la fetuși umani Nano și colab.

HIPEC

Similar ligamentele laterale apar numai la primate peritoneal cancer foundation om. Nu se poate trage o concluzie cu privire la momentul evolutiv al apariției acestor structuri, dar probabil că apariția lor este legată de stațiunea bipedă. Aceasta s-a însoțit de modificări anatomice și funcționale importante transformarea unei mari părți a rectului într-un organ extraperitoneal, solicitările mecanice la care este supus rectul în această poziție, creșterea cantității de grăsime perirectală care să absoarbă șocurile mecanice.

Spre interior învelișul adipos perirectal mezorectul ajunge până la adventiția rectului 64 ; aceasta nu este o structură identificabilă macroscopic, dar înlocuiește peritoneul visceral în porțiunea extraperitoneală a rectului.

Sinonimele și antonimele peritoneal în dicționarul de sinonime Engleză

Lateral fascia perirectală e perforată de câteva orificii prin care trec ramurile rectale din plexul hipogastric inferior și vasele rectale mijlocii — atunci când există. Inferior mezorectul se întinde până la inserția mușchilor ridicători anali. Distribuția ganglionilor limfatici în interiorul mezorectului a fost studiată pe piese de rezecție și pe cadavre de către Topor și Galandiuk 66, 6.

Referitor la acest ultim aspect Andreola și colab. Wang și colab. Pentru explorarea imagistică a mezorectului se apelează la computer-tomografie, ecografie endorectală și rezonanța magnetică nucleară. Computer-tomografia precizează cu acuratețe profunzimea invaziei tumorale în pereții rectului, raporturile peritoneal cancer foundation cu organele adiacente în special când tușeul rectal pledează pentru o invazie de vecinătateprecum și prezența adenopatiilor peritumorale.

  • Он привел нас сюда из Лиса.

  • Mezorect - Wikipedia
  • Como afecta el virus del papiloma humano a los hombres
  • Hpv with gardasil
  • Hpv and viruses

Este însă adevărat că în mod curent computer-tomografia este utilizată mai degrabă pentru diagnosticarea și evaluarea recidivelor tumorale decât pentru evaluarea tumorii rectale primare.

Ațiputeafiinteresat